Precizări privind comunicatul Colegiului Consilierilor Juridici București referitor la modificarea Legii nr. 51/1995

Precizări privind comunicatul Colegiului Consilierilor Juridici București referitor la modificarea Legii nr. 51/1995

Citind comunicatul Colegiului Consilierilor Juridici București, ai putea crede că avocații se pregătesc să intre în departamentele juridice ale companiilor și să le ceară colegilor consilieri să elibereze birourile. Putem începe prin a liniști lucrurile: nu urmărim preluarea atribuțiilor legale ale consilierilor juridici.

Suntem profesii înrudite, dar diferite. Am studiat aceleași materii, lucrăm cu aceleași legi și, adesea, colaborăm în aceleași dosare. Diferențele țin de cadrul în care ne exercităm profesia, de beneficiarii activității și de responsabilitățile fiecăruia, pe care merită să le explicăm înainte de a transforma o dezbatere legislativă într-un război profesional. Un asemenea război nu face bine niciuneia dintre profesii.

1. Ne luăm unii altora atribuțiile?

O asemenea afirmație cere un exemplu concret: ce atribuție pierde consilierul juridic și prin ce articol? Comunicatul invocă efecte care „ar putea” apărea. Este firesc să discutăm riscurile, dar este la fel de firesc să deosebim o posibilă interpretare de o interdicție scrisă în lege.

Dacă o formulare poate fi înțeleasă greșit, o clarificăm. Dar pentru asta trebuie indicată problema concretă.

2. Care sunt, de fapt, competențele consilierului juridic?

Legea nr. 514/2003, art. 1–4, leagă exercitarea profesiei de numirea în funcție sau de angajarea în muncă. Consilierul juridic are statut de funcționar ori salariat și asigură consultanța, reprezentarea și apărarea entității în serviciul căreia se află. Competența sa profesională se exercită în cadrul raportului de muncă sau de serviciu, pentru angajator.

Aceasta este distincția centrală: consilierul juridic al unei firme lucrează pentru firma respectivă. Calitatea sa nu îi conferă dreptul de a-și constitui, în paralel, o clientelă externă căreia să îi ofere servicii juridice independente. Diploma și experiența dovedesc pregătirea; dreptul de a presta un anumit serviciu rezultă din lege.

3. Mai poate consilierul juridic să redacteze și să avizeze actele angajatorului?

Acesta este chiar unul dintre rosturile activității sale, în limitele atribuțiilor legale. O companie închiriază un sediu. Consilierul juridic analizează clauzele, semnalează riscurile și participă la negociere. Compania primește o notificare de plată. El verifică documentele și pregătește răspunsul. Instituția pentru care lucrează urmează să încheie un act juridic. Îl examinează și îl avizează în condițiile legii.

Dacă se susține că proiectul împiedică asemenea activități, este necesară indicarea dispoziției concrete. Acolo trebuie purtată discuția.

4. Poate oferi aceleași servicii și altor persoane?

Nu, în temeiul calității de consilier juridic. Competența pentru propriul angajator nu este o autorizare generală pentru servicii oferite publicului.

De exemplu, consilierul juridic al unei societăți negociază un contract cu un furnizor. El apără interesele societății care îl angajează. Nu devine, prin această participare, și consultantul furnizorului. Nici clienții firmei nu devin automat clienții săi.

A reprezenta angajatorul în relația cu terții nu înseamnă a presta consultanță pentru acei terți. Sunt situații diferite, chiar dacă se discută despre același contract, în aceeași încăpere.

5. Este o limită inventată de avocați?

Nu. În materia reprezentării judiciare, ÎCCJ a stabilit că o persoană juridică nu poate reprezenta convențional în instanță o altă persoană juridică prin propriul consilier juridic sau avocat. Decizia nr. 9/2016. Dacă o societate își angajează un consilier juridic pentru propriile probleme, această angajare nu îi permite societății să înceapă să vândă reprezentare judiciară altor firme, folosindu-l pe același salariat.

6. Delimitarea profesiilor creează suprapuneri legislative?

Suprapunerile se identifică prin compararea articolelor. Dacă o dispoziție nouă intră în conflict cu una existentă, le citim împreună și propunem corelarea. Aici colaborarea poate fi foarte practică: consilierii juridici arată situația întâlnită în activitatea lor, iar împreună verificăm dacă textul o acoperă corect. Este mai util decât să presupunem, de la început, că una dintre profesii urmărește să o înlăture pe cealaltă.

7. Cine produce incertitudine juridică?

Incertitudinea apare când beneficiarul nu mai știe cine îl poate consilia și în ce condiții. Un antreprenor ar trebui să poată înțelege ușor diferența dintre consilierul juridic pe care îl angajează și avocatul căruia îi încredințează un mandat. Regulile clare îi protejează pe beneficiari și îi feresc pe profesioniști de așteptări pe care legea nu le permite să le îndeplinească.

8. Vor apărea costuri suplimentare?

Întrebarea este legitimă, dar răspunsul are nevoie de situații concrete. Ce act ar necesita o cheltuială nouă? Ce obligație ar genera-o? Ce activitate acoperită astăzi de consilierul juridic ar trebui contractată separat?

Fără aceste explicații, discutăm despre o factură căreia încă nu i-am identificat obiectul. Dacă există asemenea situații, ele merită analizate și rezolvate punctual.

9. Vor fi afectate departamentele juridice?

Este foarte importantă continuitatea activității lor. Consilierul juridic cunoaște istoricul contractelor, procedurile interne și problemele care se repetă. Într-un dosar, această cunoaștere poate fi esențială pentru avocatul extern.

Tocmai de aceea, orice dificultate reală trebuie explicată precis: ce operațiune ar fi blocată, prin ce articol și cu ce consecințe? Avertismentele generale îi neliniștesc pe oameni; exemplele concrete ne ajută să găsim soluții.

10. Este necesară consultarea consilierilor juridici?

Suntem profesii înrudite și avem suficiente probleme comune pentru a discuta direct. Consultarea funcționează când fiecare vine cu texte, exemple și propuneri.

De altfel, colaborarea există deja în practică: un consilier juridic pregătește documentele și explică istoricul unei relații comerciale, iar avocatul construiește împreună cu el strategia procesuală. Fiecare își aduce experiența și își asumă propriile responsabilități. Dezbaterea legislativă poate urma aceeași logică.

11. Precizarea limitelor înseamnă lipsă de respect pentru profesie?

Respectul profesional presupune să putem spune limpede unde începe și unde se încheie o competență. O limită legală nu este o insultă. Este o regulă pe care fiecare dintre noi o întâlnește în propria profesie.

12. Sunt consilierii juridici prestatori neautorizați?

Când lucrează în cadrul Legii nr. 514/2003, exercită o profesie reglementată. Problema apare dacă această calitate este invocată pentru servicii care depășesc cadrul legal.

Dacă se solicită posibilitatea de a oferi independent consultanță unei clientele externe, discutăm despre o competență nouă. Ea trebuie argumentată ca atare. Nu poate fi prezentată drept un drept existent pe care avocații s-ar pregăti să îl ia.

Avem nevoie unii de alții și avem de câștigat din reguli clare. Consilierul juridic și avocatul pot lucra foarte bine împreună tocmai fiindcă au poziții și responsabilități diferite.

Un război între profesii înrudite nu îi ajută nici pe consilierii juridici, nici pe avocați. Consumă încrederea dintre noi și îi lasă pe beneficiari să se descurce printre interpretări contradictorii. Mai util ar fi să identificăm exact ce trebuie clarificat și să lucrăm împreună la formulare. Cu legea pe masă, lucrurile sunt, de obicei, mai puțin dramatice.

Articolul Precizări privind comunicatul Colegiului Consilierilor Juridici București referitor la modificarea Legii nr. 51/1995 apare prima dată în UNBR.