Adresă birou: str. George Coşbuc, nr. 12, Alba Iulia
  • Politica de confidențialitate
  • Cookie-urile

E-mail: office@mirceacrisan.ro

Telefon: 0740-230-921

Adresă birou: str. George Coşbuc, nr. 12, Alba Iulia
Acasă Blog Blog juridic

FIDUCIA

FIDUCIA

Posted by bogdan / 284 / 0

“O creație juridică ingenioasă, cu multiple aplicații practice, în special în domeniul investițiilor și al mediului de afaceri”

În prezent, instituţia fiduciei, sub diferitele sale forme, cunoaşte o largă aplicabilitate, atât în sistemele de drept anglo-saxone – Marea Britanie, SUA, Canada – cât şi în cele continentale precum Franţa, Luxemburg, Germania, Elveţia și Austria. Această instituţie de drept a fost introdusă  totodată şi de foarte multe sisteme de drept din Africa, America de Sud și Asia (Japonia, China, Singapore, Hong Kong etc).(1)

O instituție de o utilitate extraordinară în practică, fiducia reprezintă o noutate în dreptul românesc, fiind introdusă prin prevederile Noului Cod Civil. Fiducia, astfel cum este reglementată de legiuitorul român, își are originea în instituția trust-ului. Trustul reprezintă o instituție reglementată în dreptul anglo-saxon, prin care legiuitorul englez a procedat la reglementarea separării masei patrimoniale fiduciare, de patrimoniul personal al fiduciarului, ca o aplicaţie a teoriei sciziunii proprietăţii (split ownership).“Potrivit acestei ficţiuni juridice, după încheierea contractului, constituitorul (settlor) transferă titlul material fiduciarului (trustee), acesta având obligaţia primordială de a administra masa patrimonială fiduciară, în timp ce deţinătorul titlului material este beneficiarul care se bucură de emolumentele titlului.”Această instituţie a trustului îşi are originile în dreptul roman, dar cu trecerea timpului s-a transformat substanțial. Astfel cum era reglementat sub egida dreptului roman, trustul nu prevedea separarea bunurilor personale ale fiduciarului de bunurile – obiect al contractului de fiducie, pe când în reglementările contemporane, caracteristica separaţiei masei patrimoniale fiduciare de restul patrimoniului fiduciarului este de însăși esența trustului (și a fiduciei).(2)

Legiuitorul român a înțeles să preia instituția fiduciei și a adaptat-o nevoilor sistemului de drept român, astfel că, în structura acesteia au fost preluate doar  o parte din caracteristicile trustului din sistemul common-law. Totodată, legiuitorul român s-a inspirat într-o mare măsură în reglementarea instituției fiduciei și din legislația franceză în materie fiduciară.

Așadar, instituția fiduciei introdusă prin Noul Cod Civil prezintă avantaje deosebite. Unul dintre beneficiile utilizării acestei instituții constă în crearea și consolidarea unei mase patrimoniale distincte de patrimoniul fiduciarului ori al constituitorului, care cuprinde toate drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile de fiducie.

Acest aspect are o utilitate practică deosebită, antreprenorul-constituitor putând transfera o parte semnificativă a propriului patrimoniu fiduciarului, care are obligația de a-l administra și dispune de el în condițiile contractului de fiducie. Prin transferul acestor drepturi din patrimoniul antreprenorului-constituitor în masa patrimonială fiduciară care se va forma în patrimoniul fiduciarului, antreprenorul-constituitor procedează și la “apărarea” acestor active patrimoniale de eventualii creditori, dat fiind că bunurile aflate în masa patrimonială fiduciară nu pot fi urmărite de către creditorii constituitorului ori fiduciarului. Excepția de la această regulă este constituită doar de situația creditorilor constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită anterior datei stabilirii fiduciei și de situațiaîn care există o hotărâre judecătorească definitivă de admitere a acţiunii prin care a fost desfiinţat contractul de fiducie încheiat în frauda dreptului de creanţă al creditorilor constituitorului. În alte situații, această masă patrimonială fiduciară este protejată împotriva creditorilor, bunurile regăsite putând fi urmărite strict de creditorii fiduciari.

Un alt avantaj pentru antreprenorul-constituitor al fiduciei îl reprezintă și faptul că fiducia poate constitui o alternativă la constituirea unei persoane juridice, deoarece, astfel cum am menționat și mai sus, prin fiducie se formează o masă patrimonială în interiorul patrimoniului fiduciarului, procedându-se astfel și la limitarea răspunderii juridice, fapt care echivalează cu patrimoniul propriu și distinct al unei persoane juridice.

În ce privește durata contractului de fiducie, acesta poate fi încheiat pe o perioadă de maximum 33 de ani, așa încât chiar și sub acest aspect fiducia prezintă un avantaj pentru antreprenorul-constituitor care intenționează să efectueze o investiție de lungă durată care să fie protejată de eventualii viitori creditori, alții decât cei fiduciari.

Constituitorul fiduciei are obligația de a plăti o remunerație fiduciarului (avocat, notar, etc.), remunerație stabilită de comun acord prin contractul de fiducie și care reprezintă contravaloarea activităților fiduciare desfășurate de către cel din urmă în interesul constituitorului.

În continuare, prezentăm câteva dintre dispozițiile legale relevante în materia fiduciei.

Conform art. 31 din Cod Civil, orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și obligațiile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia. Patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau afectațiuni. Codul Civil prevede că masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a. (dar și alte patrimonii determinate potrivit legii) reprezintă astfel de patrimonii de afectațiune.

Potrivit art. 773 din Codul Civil, fiducia este o operațiune juridică care își are izvorul în lege sau într-un contract încheiat în formă autentică, prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari cu care au obligația de a le exercita cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari, putând fi încheiată pentru o perioadă de cel mult 33 de ani.

Trebuie precizat că este lovit de nulitate absolută contractul de fiducie prin care se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.

Din prevederile art. 773 coroborate cu cele ale art. 31 din Codul Civil, rezultă cu claritate că drepturile patrimoniale care fac obiectul fiduciei alcătuiesc o masă patrimonială autonomă distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniul fiduciarului.

Părțile contractului de fiducie sunt constituitorul și fiduciarul. Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie, însă fiduciarii pot fi numai instituţiile de credit, societăţile de investiţii, societăţile de asigurare și reasigurare legal înființate, notarii publici și avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei. În ce privește beneficiarul contractului de fiducie acesta poate fi constituitorul, fiduciarul sau chiar o terță persoană.

De altfel, prin art. 3 alin. 1 lit. g) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, se prevede că activitatea avocatului se realizează, printre altele, prin activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului Civil.

Statutul profesiei de avocat, astfel cum a fost adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, introduce o serie de reglementări speciale în ce privește conținutul activităților fiduciare ce pot fi desfășurate de avocați, obligațiile avocatului fiduciar și operațiunile fiduciare.

Potrivit art. 93 alin. 1 din Statut, avocatul are dreptul să desfăşoare activităţi fiduciare, în numele şi pe seama clientului, cu respectarea prevederilor legii şi ale Statutului profesiei de avocat. Activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta în primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu; plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate; și administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate. Iar art. 95 dispune că în executarea mandatului conferit prin contractul de asistență juridică, având ca obiect fiducia, avocatul poate să desfăşoare activităţi de consultanţă; operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate; operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii; administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea plasamentelor; activităţi conexe, cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi, culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor, mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc.; orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.

Este foarte important  de precizat că în corelație cu drepturile fiduciare, avocatul fiduciar are o serie de obligații legale stabilite în sarcina sa prin art. 96 din Statutul profesiei de avocat, obligații care impun acestuia ca în exercitarea activităţilor fiduciare, să respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în contractul de asistenţă juridică special încheiat, cu precizare că atunci când mandatul comportă împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a înstrăina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client; să acţioneze cu bună-credinţă, profesionalism şi cu diligenta unui bun proprietar, fără să se abată de la regulile specifice activităţii profesionale; să administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului; să nu influenţeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii proprii, în afara onorariului de avocat; să informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute.

De altfel, prin art. 96 din Statut se prevede în sarcina avocatului fiduciar și obligația de a deschide pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare, un cont la o bancă reputată (cont fiduciar) destinat depozitării de fonduri fiduciare. Prin fonduri fiduciare, în sensul articolului 96, se înţelege orice sumă primită de către avocat cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia ori a bunurilor încredinţate. Prin același articol, se mai prevede și că în contul fiduciar, avocatul are obligația de a nu depozita alte sume decât fondurile fiduciare.

De altfel, o altă obligație a avocatului fiduciar incumbă ca toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client să fie efectuate din contul fiduciar, iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare să fie colectate în contul fiduciar al clientului respectiv. Avocatul fiduciar are îndatorirea de a transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o dată la 3 luni, dacă în contractul de asistenţă juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.

Avocatul fiduciar poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum şi instructa efectuarea de plăţi din acesta doar pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar; la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare; în baza unei hotărâri judecătoreşti; în baza contractului de asistenţă juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate; în cazul în care este în curs o procedură execuţională privind bunurile sau fondurile administrate.

Drepturile și obligațiile avocatului în calitate de fiduciar prevăzute în Statutul profesiei de avocat se completează cu dispozițiile stabilite prin contractul de asistență juridică, având ca obiect fiducia, și prin Codul Civil.

Așadar, prin fiducie se realizează o protecție sporită a beneficiarului, protecție conferită chiar de calitatea de avocat a fiduciarului, care îl obligă pe acesta din urma la respectarea nu doar a clauzelor contractului de asistență juridică, având ca obiect fiducia, ci și la obligațiile stabilite prin reglementările legale ale Statului profesiei de avocat.

Distribuie
Baroul București debutează în ...
Hotărârea nr. 234 din 11-12 ma...

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Adresa dvs de e-mail nu va fi publicată. Câmp obligatoriu.

Caută

Ultimele articole

UNBR și INPPA parteneri la dezbaterea Facultății ...

21 mai 2025 0

Decizia Comisiei Permanente a UNBR nr. 316 ...

15 mai 2025 0

ANUNȚ – CERERE DE OFERTĂ SERVICII DE ...

14 mai 2025 0

  • Acasă
  • Despre noi
favicon-cm-02
  • Anunțuri UNBR
  • Contact

Graficã și dezvoltare website | artON MEDIA, webDesign

Telefon
E-mail
Adresă

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru web.

Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.

Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.

Google Analytics

Acest sit utilizează Google Analytics pentru a colecta informații anonime, cum ar fi numărul de vizitatori pe sit și cele mai populare pagini.

Menținerea activată a acestor cookie-uri ne ajută să îmbunătățim situl nostru web.

Te rog activează mai întâi cookie-urile strict necesare ca să-ți putem salva preferințele!

Politică cookie-uri

1. Ce este un cookie?

Un cookie este un fișier de mici dimensiuni, în general alcătuit din litere și cifre, care este descărcat în memoria unui calculator (sau altui echipament folosit pentru navigare online – telefon mobil, tabletă, etc), atunci când utilizatorul accesează un anumit site web.

Cookie-urile sunt create atunci când browserul folosit de către un utilizator afișează un anumit site web. Site-ul web transmite informații către browser, iar acesta creează un fișier text. De fiecare dată când utilizatorul accesează din nou respectivul site web, browserul accesează și transmite acest fișier către serverul site-ului web. Altfel spus, cookie-ul poate fi văzut ca un card de identificare a utilizatorului de Internet, care anunță site-ul web de fiecare dată când utilizatorul se întoarce pe respectivul site.

Exemplu:

Pentru un utilizator de Windows XP și Mozilla Firefox, cookie-urile stocate în calculatorul său se găsesc la următoarea locație:

C: \Documente și Setări\[nume_de_utilizator]\Datele Aplicațiilor\Mozilla\Firefox\Profiluri\[nume_profil].default\cookies.sqlite

Un cookie poate arăta așa:

SNID50=eR0azHquz-E32l1B7uLIasD63_ZWxrS9fkAc37Z4CQ=Q4levhdDnydqiJGNgoogle.ro/verify 9728 2076339328 30210107 446809680 30173295 *

2. Scopul cookie-urilor

Cookie-urile pot asigura o interacțiune mai rapidă și mai ușoară între utilizatori și site-urile web. Spre exemplu, în momentul autentificării unui utilizator pe un anumit site web, datele de autentificare sunt stocate într-un cookie; ulterior, utilizatorul poate accesa respectivul site fără să fie nevoie să se autentifice din nou.

În alte cazuri, cookie-urile pot fi utilizate pentru stocarea de informații referitoare la activitățile desfășurate de utilizator pe o anumită pagină web, astfel încât acesta să își poată relua ușor respectivele activități la o accesare ulterioară a site-ului. Cookie-urile spun serverului ce pagini trebuie să arate utilizatorului, astfel încât acesta să nu fie nevoit să își amintească acest lucru sau să navigheze întregul site de la început. Astfel, cookie-urile pot fi asimilate unor „semne de carte” care îi spun utilizatorului exact unde a rămas în cadrul unui site web.

În mod similar, cookie-urile pot stoca informații referitoare la produsele comandate de către utilizator pe un site de comerț electronic, făcând astfel posibil conceptul de „coș de cumpărături”.

De asemenea, cookie-urile pot oferi site-urilor web posibilitatea de a monitoriza activitățile online ale utilizatorilor și de a stabili profiluri de utilizatori, care pot fi apoi folosite în scopuri de marketing. Spre exemplu, pe baza cookie-urilor pot fi identificate produsele și serviciile agreate de către un utilizator, aceste informații servind ulterior la transmiterea de mesaje publicitare adecvate către respectivul utilizator.

Este important de menționat faptul că site-urile web din România au obligația de a specifica în mod public dacă folosesc cookie-uri și în ce scop.

3. Tipuri de cookie-uri

3.1. Cookie-uri specifice unei sesiuni online

Paginile web nu au memorie. Un utilizator care navighează de la o pagină web la alta va fi considerat de către site-ul web drept un nou utilizator. Cookie- urile specifice unei sesiuni stochează, de regulă, un identificator care permite utilizatorului să treacă de la o pagină web la alta fără să fie nevoie să introducă de fiecare dată informațiile de identificare (nume de utilizator, parolă, etc). Astfel de cookie-uri sunt utilizate la scară largă de către site-uri comerciale, spre exemplu, pentru a ține evidența produselor adăugate de către un utilizator în coșul de cumpărături. Atunci când utilizatorul vizitează o anumită pagină a unui catalog de produse și selectează anumite produse, cookie-ul reține produsele selectate și le adaugă în coșul de cumpărături, care va conține toate produsele selectate în momentul în care utilizatorul dorește să părăsească pagina.

Cookie-urile specifice unei sesiuni sunt stocate în memoria calculatorului utilizatorului doar pe durata unei sesiuni de navigare pe Internet și sunt șterse în mod automat în momentul în care browser-ul este închis. Pot deveni inaccesibile și dacă sesiunea a fost inactivă pentru o anumită perioadă de timp (de regulă, 20 de minute).

3.2. Cookie-uri permanente, persistente sau stocate

Cookie-urile persistente sunt stocate la nivelul calculatorului utilizatorului și nu sunt șterse atunci când sesiunea de navigare este închisă. Aceste cookie-uri pot reține preferințele utilizatorului pentru un anumit site web, astfel încât acestea să poată fi utilizate în cadrul altor sesiuni de navigare pe Internet.

Pe lângă informațiile de autentificare, cookie-urile persistente pot reține și detalii referitoare la limba și tema selectate pe un anumit site web, preferințe privind meniul unui site, pagini favorite în interiorul unui site, etc. Atunci când utilizatorul accesează un site pentru prima dată, acesta este prezentat în modul implicit. Ulterior, utilizatorul selectează o serie de preferințe, care sunt apoi reținute de către cookie-uri și folosite atunci când utilizatorul accesează din nou site-ul. Spre exemplu, un site web își oferă conținutul în mai multe limbi. La prima vizită, utilizatorul selectează limba engleză, iar site-ul reține această preferință într-un cookie. Atunci când utilizatorul vizitează din nou site-ul respectiv, conținutul va fi afișat automat în limba engleză.

Cookie-urile persistente pot fi folosite pentru identificarea utilizatorilor individuali și, astfel, pentru analizarea comportamentului online al utilizatorilor. Ele pot furniza informații referitoare la numărul de vizitatori ai unui site web, timpul (în medie) petrecut pe o anumită pagină, și, în general, performanțele unui site web. Aceste cookie-uri sunt configurate pentru a putea urmări activitățile utilizatorilor pentru o perioadă îndelungată de timp, în unele cazuri fiind vorba chiar despre ani.

3.3. Cookie-uri flash

Dacă utilizatorul are Adobe Flash instalat pe calculator, mici fișiere pot fi stocate în memoria respectivului calculator de către site-uri web care conțin elemente Flash (cum ar fi clipuri video). Aceste fișiere sunt cunoscute sub numele de „local shared objects” sau „cookie-uri flash” și pot fi utilizate pentru aceleași scopuri ca și cookie-urile obișnuite.

Atunci când cookie-urile obișnuite sunt șterse prin intermediul funcțiilor unui browser, cookie-urile flash nu sunt afectate. Astfel, un site web care utilizează cookie-uri flash poate să recunoască un utilizator cu ocazia unei noi vizite, dacă datele specifice cookie-urilor șterse au fost reținute și într-un cookie flash.

Întrucât cookie-urile flash nu sunt stocate în calculatorul utilizatorului în aceeași manieră în care sunt stocate cele obișnuite, ele sunt mai dificil de identificat și de șters. Băncile și site-urile de natură financiară folosesc astfel de cookie-uri tocmai pentru acest motiv. Pentru că sunt dificil de identificat, aceste cookie-uri sunt stocate în calculatoarele utilizatorilor pentru a permite autentificarea utilizatorilor și a preveni fraudele, deoarece eventualii infractori pot deține numele de utilizator și parola pentru autentificare, dar nu au acces la calculatorul utilizatorului. Astfel, cookie- urile acționează ca un al doilea nivel de autentificare, pe lângă numele de utilizator și parolă.

3.4. Cookie-uri first party vs cookie-uri third party

Fiecare cookie are un „proprietar” – site-ul web/domeniul Internet care plasează respectivul cookie.

Cookie-urile first party (prima parte) sunt plasate de către domeniul Internet /site-ul web accesat de către utilizator (a cărui adresa apare în bara de adrese a browserului). Spre exemplu, dacă utilizatorul vizitează www.numesite.ro, iar domeniul cookie-ului plasat pe calculatorul său este www.numesite.ro, atunci este vorba despre un cookie first party.

Un cookie third party (terță parte) este plasat de către un alt domeniu Internet/site web decât cel accesat de către utilizator; acest lucru înseamnă că site-ul web accesat conține și informații provenind de la un site web terț – spre exemplu, un banner publicitar care apare pe site-ul accesat. Astfel, dacă utilizatorul vizitează www.numesite.ro dar cookie-ul plasat pe calculatorul său are ca domeniu www.altsite.ro, atunci este vorba despre un cookie third party.

Grupul de Lucru Articolul 29 (alcătuit din autoritățile naționale pentru protecția datelor din statele membre ale Uniunii Europene) consideră că, din punct de vedere juridic, și având în vedere legislația europeană, noțiunea de „cookie third party” se referă la un cookie plasat de către un operator[1] distinct față de cel care operează site-ul web vizitat de către utilizator. Cookie-urile third party nu sunt strict necesare utilizatorului care accesează un site web, întrucât ele sunt, de regulă, asociate unui serviciu distinct față de cel care a fost „solicitat” în mod explicit de către utilizator (prin accesarea site-ului web).

4. Cookie-urile din perspectiva securității informatice și protecției vieții private

Deși cookie-urile sunt stocate în memoria calculatorului utilizatorului de Internet, ele nu pot accesa/citi alte informații aflate în respectivul calculator. Cookie-urile nu sunt viruși. Ele sunt doar mici fișiere text; nu sunt compilate sub formă de cod și nu pot fi executate. Astfel, nu se pot auto-copia, nu se pot răspândi în alte rețele pentru a genera acțiuni și nu pot fi folosite pentru răspândirea de viruși.

Cookie-urile nu pot căuta informații în calculatorul utilizatorului, însă ele stochează informații de natură personală. Aceste informații nu sunt generate de către cookie-uri, ci de către utilizator, în momentul în care acesta completează formulare online, se înregistrează pe anumite site-uri web, utilizează sisteme de plăți electronice, etc. Deși, de regulă, informațiile sensibile sunt protejate pentru a nu putea fi accesate de persoane neautorizate, este însă posibil ca astfel de persoane să intercepteze informațiile transmise între browser și site-ul web. Chiar dacă sunt destul de rare, astfel de situații pot apărea atunci când browserul se conectează la server utilizând o rețea necriptată, cum ar fi un canal WiFi nesecurizat.

Pentru a reduce ricurile de interceptare a cookie-urilor, pot fi utilizate așa numitele „secure cookie” sau „HttpOnly cookie”. Cookie-urile de tip „secure” sunt menite să limiteze comunicarea informațiilor stocate în cookie-uri la transmiterea criptată, indicând browser- ului să folosească cookie-uri doar prin conexiuni sigure/criptate. Astfel, dacă site-ul web folosește HTTPS, cookie-urile aferente site-ului sunt marcate cu atributul „secure”, acest lucru împiedicând transmiterea lor către o pagină non-HTTPS, chiar dacă aceasta este localizată la același URL. Spre exemplu, dacă google.ro folosește un „secure cookie”, acel cookie poate fi obținut doar de către google.ro și doar de pe o conexiune https (care certifică faptul că cel care cere cookie-ul este Google Inc și nu altcineva). Atributul „HttpOnly” indică browserului să folosească cookie-uri doar prin intermediul protocolului HTTP (care include și HTTPS). Un cookie HttpOnly nu este accesibil prin metode non-HTTP, cum ar fi JavaScript, neputând fi ținta unor atacuri de tip cross-site scripting.[2]

O altă sursă de îngrijorare este reprezentată de utilizarea cookie-urilor în scopuri de publicitate direcționată comportamental. Astfel, cookie-urile pot fi utilizate de către companiile de publicitate online pentru monitorizarea comportamentului și preferințelor online ale utilizatorului, în scopul identificării și livrării către utilizator a celor mai relevante mesaje publicitare. Însă aceste preferințe nu sunt exprimate explicit sau conștient de către utilizator, ci sunt modelate în funcție de istoricul navigării online a utilizatorului, paginile vizualizate de către acesta, mesajele publicitare accesate. Spre exemplu, atunci când utilizatorul citește o pagină web despre mașini și se mută ulterior pe o altă pagină, mesaje publicitare referitoare la mașini vor fi afișate în noua pagină, chiar dacă aceasta nu are legătură cu mașini. Întrucât utilizatorul nu este informat despre faptul că acțiunile sale online sunt monitorizate, acest lucru generează îngrijorări referitoare la protecția vieții private.

Astfel, utilizarea cookie-urilor ridică îngrijorări referitoare la folosirea informațiilor reținute prin aceste cookie-uri în scopul monitorizării utilizatorilor şi folosirii de tehnologii de tip spyware, mai ales în cazurile în care informațiile sunt stocate în calculatoarele utilizatorilor și folosite pentru recunoașterea lor, fără ca utilizatorii să aibă cunoștință despre acest lucru sau să-și fi dat acordul în acest sens.

5. Reglementarea utilizării cookie-urilor

Utilizarea cookie-urilor și obligațiile furnizorilor sunt reglementate atât în legislația Uniunii Europene, cât și în legislația națională.

Astfel, Directiva 2002/58/CE (PDF) privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice, modificată prin Directiva 2009/136/CE (PDF), prevede că :

“Art.5 – (3) Statele membre se asigură că stocarea de informaţii sau dobândirea accesului la informaţiile deja stocate în echipamentul terminal al unui abonat sau utilizator este permisă doar cu condiţia ca abonatul sau utilizatorul în cauză să își fi dat acordul, după ce a primit informaţii clare și complete, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, inter alia, cu privire la scopurile prelucrării. Aceasta nu împiedică stocarea sau accesul tehnic cu unicul scop de a efectua transmisia comunicării printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în cazul în care acest lucru este strict necesar în vederea furnizării de către furnizor a unui serviciu al societăţii informaţionale cerut în mod expres de către abonat sau utilizator.”

Aceste prevederi au fost transpuse în legislația națională în Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare:

“Art.4 –

  • (5) Stocarea de informaţii sau obţinerea accesului la informaţia stocată în echipamentul terminal al unui abonat ori utilizator este permisă numai cu îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:
    • abonatul sau utilizatorul în cauză şi-a exprimat acordul;
    • abonatului sau utilizatorului în cauză i s-au furnizat, anterior exprimării acordului, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, informaţii clare şi complete care:
      • să fie expuse într-un limbaj uşor de înţeles şi să fie uşor accesibile abonatului sau utilizatorului;
      • să includă menţiuni cu privire la scopul procesării informaţiilor stocate de abonat sau utilizator ori informaţiilor la care acesta are acces.

În cazul în care furnizorul permite unor terţi stocarea sau accesul la informaţii stocate în echipamentul terminal al abonatului ori utilizatorului, informarea în concordanţă cu pct. (i) şi (ii) va include scopul general al procesării acestor informaţii de către terţi şi modul în care abonatul sau utilizatorul poate folosi setările aplicaţiei de navigare pe internet ori alte tehnologii similare pentru a şterge informaţiile stocate sau pentru a refuza accesul terţilor la aceste informaţii.

  • (51) Acordul prevăzut la alin. (5) lit. a) poate fi dat şi prin utilizarea setărilor aplicaţiei de navigare pe internet sau a altor tehnologii similare prin intermediul cărora se poate considera că abonatul ori utilizatorul şi-a exprimat acordul.
  • (6) Prevederile alin. (5) nu aduc atingere posibilităţii de a efectua stocarea sau accesul tehnic la informaţia stocată în următoarele cazuri:
    • atunci când aceste operaţiuni sunt realizate exclusiv în scopul efectuării transmisiei unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice;
    • atunci când aceste operaţiuni sunt strict necesare în vederea furnizării unui serviciu al societăţii informaţionale, solicitat în mod expres de către abonat sau utilizator.”

Conform acestor prevederi, utilizarea cookie-urilor third party este permisă cu următoarele condiții:

  • informarea utilizatorilor, într-o manieră clară, completă și ușor accesibilă, în legătură cu:
    • plasarea, de către un anumit site web, de cookie-uri în memoria calculatorului utilizatorului;
    • scopul utilizării cookie-urilor (informațiile stocate în cookie-uri și scopul în care aceste informații sunt utilizate);
    • modalitățile prin care utilizatorul poate șterge cookie-urile sau poate refuza accesul unor terți la informațiile stocate de respectivele cookie-uri;
  • obținerea acordului utilizatorului pentru plasarea de cookie-uri și pentru utilizarea informațiilor conținute de către acestea.
  • deși acordul utilizatorilor poate fi exprimat și prin utilizarea setărilor browser-ului folosit pentru navigarea pe Internet, este necesar ca și în acest caz să existe o informare prealabilă a utilizatorului în legătură cu plasarea de cookie-uri și cu scopul acestora.

Excepțiile prevăzute în legislația europeană și națională permit utilizarea de cookie-uri first party fără respectarea obligației obținerii acordului utilizatorului. În plus, în iunie 2012, Grupul de Lucru Articolul 29 a emis un aviz (PDF) prin care clarifică aceste excepții:

  • unele cookie-uri pot fi exceptate de la obligația obținerii acordului informat al utilizatorului în anumite condiții și dacă nu sunt utilizate în scopuri suplimentare. Astfel de cookie-uri includ: cookie-urile utilizate pentru memorarea informațiilor introduse de către un utilizator atunci când completează un formular online, cookie-urile utilizate pentru stocarea datelor tehnice necesare rulării de conținut video și audio și cookie-urile utilizate pentru personalizarea paginilor web (spre exemplu, cele care rețin preferințele referitoare la limba în care este afișat conținutul unui site web).
  • cookie-urile de tip first party nu generează riscuri pentru viața privată a utilizatorilor dacă site-ul web oferă utilizatorilor informații clare în ceea ce privește utilizarea de cookie- uri, precum și garanții privind protecția vieții private (spre exemplu, punerea la dispoziție a unui mecanism facil prin care utilizatorul să poată solicita ca datele sale să nu fie colectate) și dacă este asigurată anonimizarea informațiilor de autentificare.

6. Mecanismul „Do Not Track”

Așa cum am arătat la pct.5, la nivel european există reglementări referitoare la monitorizarea activităților online ale utilizatorilor în scopuri de marketing, fiind necesară, în general, obținerea acordului utilizatorilor pentru astfel de practici. Însă în alte părți ale lumii astfel de situații sunt mai puțin reglementate. În aceste condiții, în cadrul World Wide Web Consortium (W3C) se lucrează, în momentul de față, la un standard tehnic (și neutru din punct de vedere tehnologic) – „Do Not Track”. Acest standard va putea fi folosit de către utilizatori pentru a le spune browserelor să semnalizeze companiilor de publicitate faptul că nu doresc ca activitățile lor online să fie monitorizate.

W3C arată că „utilizatorii au dreptul să știe care date vor fi colectate și în ce scop vor fi utilizate. Având aceste informații, ei pot decide dacă să permită sau nu monitorizarea activităților desfășurate online și colectarea datelor cu caracter personal. Multe companii Internet folosesc datele colectate în legătură cu activitățile online ale utilizatorilor pentru a personaliza conținutul furnizat utilizatorilor și a direcționa către aceștia mesaje publicitare relevante, în funcție de interesele identificate pe baza informațiilor colectate. Deși unii utilizatori apreciază această personalizare a conținutului și a mesajelor publicitare în anumite contexte, alții sunt îngrijorați în legătură cu ceea ce percep a fi o intruziune în viața lor privată.

În aceste condiții, utilizatorii au nevoie de un mecanism care să le permită să-și exprime preferințele cu privire la monitorizarea activităților desfășurate online; acest mecanism trebuie să fie ușor de configurat și eficient. În plus, site-urile web care nu pot sau nu vor să furnizeze conținut fără să ofere în același timp și publicitate comportamentală sau fără să colecteze date despre utilizatori au nevoie de un mecanism prin care să indice aceste lucruri utilizatorilor și să le permită acestora să ia o decizie în cunoștință de cauză.”

Scopul standardului „Do Not Track” este „de a oferi utilizatorului posibilitatea de a-și exprima opțiunile personale cu privire la monitorizarea activităților desfășurate online și de a comunica aceste opțiuni fiecărui server sau aplicație web cu care interacționează, permițând astfel fiecărui serviciu accesat fie să-și ajusteze practicile în funcție de opțiunile utilizatorului, fie să ajungă la un acord separat cu utilizatorul, care să fie convenabil ambelor părți. Principiul de bază este că exprimarea preferințelor privind monitorizarea este transmisă doar atunci când reflectă o opțiune deliberată a utilizatorului. În lipsa unei opțiuni a utilizatorului, se consideră că preferința privind monitorizarea activităților online nu este exprimată.”

Funcționalități Do Not Track pentru motoarele de căutare

Optiuni pentru împiedicarea monitorizării activității online a utilizatorului sunt implementate astăzi în diverse forme. De la Internet Explorer 8 care îți oferă posibilitatea să blochezi site-uri terțe care lasă conținut atunci când vizitezi un website, până la noile extensii, add-ons și opțiuni introduse chiar în preferințele motorului de căutare. În lipsa standardului amintit mai sus, la unele motoare de căutare e mai evident cum activezi această funcționalitate, la altele e mai ascuns. Instrucțiuni pentru a seta mecanismul Do Not Track pentru Safari, Internet Explorer 9, Firefox și Chrome găsești aici

Numărându-se printre ultimii care introduc această funcționalitate, versiunea numărul 23 Google Chrome oferă posibilitatea instalării extensiillor Do Not Track Me, AVG Do Not Track sau Keep My Opt-Outs care blochează cookie-uri și împiedică (momentan) doar companiile de publicitate americane să personalizeze anunțurile în funcție de comportamentul online al utilizatorului de internet.

Firefox, pe lângă add-on-ul Do Not Track Me, oferă și opțiunea „Tell web sites I do not want to be tracked” ce poate fi configurată în meniul privacy. Mai mult, Internet Explorer 10 vine cu Do Not Track ca opțiune default. Decizia Microsoft a stârnit o serie de reacții puternice, răspunsul unor companii precum Yahoo și Apache fiind că vor ignora semnalele Do Not Track ale Internet Explorer 10.

O altă unealtă pe care o poți instala pe majoritatea motoarelor de căutare (și chiar ca aplicație pe iOS) este Ghostery. Ghostery scanează pagina pe care o vizitezi și te anunță de existența elementelor instalate de site-uri terțe pentru a îți urmări activitatea. Îți poți seta apoi preferințele în funcție de categoriile din meniu: advertising, analytics, beacons, privacy, widgets. Mai multe informații aici.

De menționat este faptul că nu toate funcționalitățile Do Not Track blochează cookie-urile. Așadar e bine să verifici ce intră în componența fiecărei extensii Do Not Track și să o alegi pe cea care reprezintă cel mai bine limitările pe care vrei să le transmiți site-urilor care îți monitorizează activitatea pe internet.

Overview interesant aici.

7. Recomandările IAB România pentru administratorii de site-uri web privind cookie-urile

În iunie 2012, IAB România a publicat o serie de recomandări privind utilizarea cookie-urilor de către site-urile web. Aceste recomandări au fost grupate în două categorii:

7.1. Informarea utilizatorului

În momentul în care un site web folosește cookie-uri, fie în interes propriu, fie din partea terților, acesta trebuie să pună la dispoziția utilizatorului, în mod vizibil și clar, cel puțin următoarele informații:

  1. faptul că site-ul utilizează cookie-uri – în special menționat dacă sunt plasate de terți (în scopuri de publicitate targetată, de exemplu) și menționarea clară a scopurilor pentru care site-ul respectiv folosește cookie-uri;
  2. ce sunt cookie-urile;
  3. care este rolul lor;
  4. de ce sunt folosite de terți;
  5. ce tip de informații sunt accesate cu ajutorul cookie-urilor;
  6. cookie-urile, securitatea și confidențialitatea datelor personale;
  7. managementul cookie-urilor prin intermediul setărilor browserului;
  8. de ce sunt cookie-urile importante pentru Internet;
  9. dezinstalarea cookie-urilor de la terți;
  10. ce se întâmplă dacă utilizatorul refuză cookie-urile.

7.2. Modul de prezentare a acestor informații

  1. informațiile referitoare la cookie-uri trebuie prezentate pe site într-un mod vizibil și accesibil utilizatorilor;
  2. trebuie să existe un link separat de „termeni și condiții” sau „politica de confidențialitate”;
  3. acest link trebuie să fie ușor de reperat sau utilizatorului trebuie să i se indice existența acestui link și a informațiilor referitoare la cookie-uri;
  4. utilizatorului trebuie să îi fie recomandat în mod vizibil să citească aceste informații și instrucțiuni;
  5. recomandări: fie printr-un banner plasat în primul ecran, fie printr-un sticky ribbon, fie printr-un widget plasat vizibil – utilizatorului trebuie să i se aducă la cunoștință că site-ul folosește cookie-uri și să i se recomande informarea suplimentară referitoare la acestea.

8. Gestionarea, dezactivarea și ștergerea cookie-urilor

Informații detaliate referitoare la modalitățile de gestionare, dezactivare și ștergere a cookie- urilor prin utilizarea setărilor broswer-ului folosit pentru navigarea pe Internet sunt disponibile la următoarele adrese:

8.1. Internet Explorer

Ștergerea și gestionarea modulelor cookie (IE 8, 9 și 10):

  • Internet Explorer 8
  • Internet Explorer 9
  • Internet Explorer 10

8.2. Mozilla Firefox

Setările pentru cookie-uri și depanarea cookie-urilor (activare și dezactivare cookie-uri, eliminare cookie-uri, blocarea anumitor site-uri de la plasarea de cookie-uri, deblocarea plasării de cooki-euri, etc)

  • Şterge cookies pentru a elimina informaţiile stocate în computerul tău de alte pagini web

8.3. Google Chrome

Gestionarea cookie-urilor (ștergere, blocare, permitere, stabilirea de excepții, etc)

  • Gestionarea cookie-urilor și a datelor despre site-uri

8.4. Safari

Manage cookies – Administrează cookie-uri (doar în limba engleză)

  • Safari 6 (OS X Mountain Lion): Manage cookies

Remove cookies – Șterge cookie-uri (doar în limba engleză)

  • Safari 6 (OS X Mountain Lion): Remove cookies and other data

8.5. Opera

Gestionare și ștergere cookie-uri (doar în limba engleză)

  • Gestionarea cookie-urilor și a datelor despre site-uri

9. Surse și informații suplimentare:

  • All About Cookies
  • About Cookies
  • UK Information Commissioner’s Office – “Guidance on the rule of use of cookies and similar technologies”, May 2012
  • Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (PDF)
  • Directiva 2009/136/CE de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/ 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (PDF)
  • Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare
  • Avizul nr.4/2012 al Grupului de Lucru Articolul 29 privind cookie-urile exceptate de la obținerea acordului, iunie 2012 (PDF)
  • Recomandări IAB România privind informarea utilizatorilor cu privire la utilizarea cookie-urilor pe un site web
  • World Wide Web Consortium, Tracking Preferences Expression (DNT), W3C Working Draft, 2 Octombrie 2012
  • Secure Cookies
  • Wikipedia – HTTP Cookie

[1] – Conform Legii nr.677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, un operator este „orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal […]”

[2] – Dacă folosiți Firefox, puteți afla dacă site-ul accesat folosește cookie-uri „secure” urmând instrucțiunile de la https://httpsnow.org/help/securecookies