„Dialog UNBR”. Răspunsul la întrebarea #1 adresată de d-na Av. Ana-Maria Ioniță: În ce măsură furnizarea de răspunsuri juridice personalizate prin intermediul platformelor digitale intră în sfera consultanței juridice rezervate avocaților și care sunt criteriile concrete de delimitare între simpla informare juridică și consultanța juridică propriu-zisă?

Răspunsul la întrebarea nr. #1 adresată de d-na Av. Ana-Maria Ioniță:

În ce măsură furnizarea de răspunsuri juridice personalizate prin intermediul platformelor digitale intră în sfera consultanței juridice rezervate avocaților și care sunt criteriile concrete de delimitare între simpla informare juridică și consultanța juridică propriu-zisă?

La nivelul Uniunii Naționale a Barourilor din România, redefinirea consultanței juridice a devenit o prioritate și o temă centrală pe agenda Congresului Avocaților 2026. Extinderea în mediul online și diversificarea modalităților de livrare a serviciilor juridice au adus în prim-plan instrumente digitale capabile să ofere soluții juridice fără a-și asuma însă rigorile și responsabilitățile profesiei de avocat. Însă, este evident că o reacție de tip prohibitiv în fața tehnologiei nu este posibilă.  Aceasta nu poate fi interzisă, dar nici ignorată.

Provocarea reală constă în construirea unui răspuns coerent, care să integreze aceste evoluții, fără a dilua standardele esențiale ale profesiei.

Dificultatea pornește dintr-un vid normativ. Deși legea consacră consultanța juridică drept activitate rezervată avocaților, aceasta nu beneficiază de o definiție explicită. Mult timp, această lacună nu a generat tensiuni, întrucât avocatul era perceput ca principalul – dacă nu singurul – furnizor de cunoaștere juridică, iar informarea juridică se suprapunea, în mod firesc, peste ideea de consultanță.

Utilizarea instrumentelor de inteligență artificială au estompat granița dintre informare juridică și consultanță juridică propriu-zisă. În absența unei delimitări clare, au apărut servicii care operează într-o zonă gri, unde informația generală se confundă, uneori aproape imperceptibil, cu recomandarea juridică aplicată și personalizată, însă fără garanțiile profesionale pe care numai avocatul le poate oferi. Or, ambiguitatea creează întotdeauna teren propice pentru derapaje. Utilizatorii nu mai disting între explicații generale și soluții adaptate situației lor, iar justițiabilul ajunge să apeleze la servicii care nu oferă nicio garanție reală de competență sau răspundere.

În acest context, linia de demarcație pe care UNBR încearcă să o contureze este una funcțională, consacrată deja în alte sisteme juridice: consultanța juridică începe în momentul în care norma este aplicată unei situații concrete și se formulează o soluție individualizată. Aceasta este frontiera esențială.

Atât timp cât ne aflăm în zona informației generale – ghiduri, modele, articole, sinteze legislative sau jurisprudență accesibilă publicului – activitatea rămâne în sfera permisă. Astfel de forme de informare au existat dintotdeauna și nu pot fi rezervate avocaților, chiar dacă acum, sistemele care utilizează inteligența artificială fac informarea juridică mult mai creativă și integratoare. În schimb, atunci când intervine analiza unui caz concret (bazat pe o factualitate concretă) și se formulează o recomandare referitoare la o situație definită de împrejurări faptice și juridice personalizate, intrăm în sfera consultanței juridice, cu toate exigențele pe care aceasta le implică.

Dificultatea actuală derivă și din diversitatea noilor platforme. Unele se limitează la informare juridică, altele oferă instrumente automatizate – modele de cereri sau contracte –, iar o categorie distinctă include soluții de inteligență artificială destinate în principal profesioniștilor, ca suport în activitatea lor. Există însă și platforme care merg mai departe și furnizează, direct către public, răspunsuri juridice personalizate, uneori sub forma unor sisteme automate, alteori sub aparența unei validări profesionale.

Aceste din urmă modele ridică probleme reale, mai ales atunci când creează impresia unei relații profesionale fără a permite alegerea efectivă a avocatului și fără a oferi garanțiile fundamentale ale profesiei – independență, loialitate, confidențialitate și răspundere.

Este important de reținut că nu existența în sine a acestor platforme este problema, ci serviciile pe care le furnizează fără limite clare. O platformă care se limitează la informare sau oferă instrumente pentru profesioniști nu ridică dificultăți, ci dimpotrivă, reprezintă o formă de evoluție a informării juridice utilă și avocaților. În schimb, când procesează date concrete și generează soluții adaptate, exercită, în fapt, o activitate de consultanță juridică, fără a-și asuma garanțiile și responsabilitățile profesiei. Cu alte cuvinte, atunci când generează efecte echivalente consultanței juridice și nu se supun acelorași standarde – competență, independență, confidențialitate și răspundere – avem de a face cu avocatură ilegală.

Inteligența artificială face această distincție și mai dificilă, deoarece poate produce răspunsuri care par generale, dar sunt, în realitate, calibrate pe situația utilizatorului. Diferența devine vizibilă doar prin analiza mecanismului: una este prezentarea cadrului legal în abstract și cu totul altceva indicarea unei conduite într-un caz concret.

În acest context, devine clar că fără o delimitare precisă, piața serviciilor juridice riscă să funcționeze într-o zonă de ambiguitate, în detrimentul justițiabilului. Stabilirea unor limite nu înseamnă blocarea tehnologiei, ci definirea regulilor: consultanța juridică trebuie clar identificată acolo unde legea este aplicată unei situații concrete și se formulează o soluție individualizată. De aceea, definirea explicită a consultanței juridice devine esențială – nu pentru protejarea unei profesii, ci pentru garantarea unor standarde reale de competență, responsabilitate și încredere.

Răspunsul următor:

În data de 5 mai 2026 va fi publicat răspunsul UNBR la întrebarea #2 adresată de dl Av. Bogdan Dumitru: În ce măsură se preconizează la nivelul UNBR o redefinire normativă a noțiunii de „consultanță juridică” pentru a include sau delimita utilizarea instrumentelor de inteligență artificială în activitatea avocatului?

Articolul „Dialog UNBR”. Răspunsul la întrebarea #1 adresată de d-na Av. Ana-Maria Ioniță: În ce măsură furnizarea de răspunsuri juridice personalizate prin intermediul platformelor digitale intră în sfera consultanței juridice rezervate avocaților și care sunt criteriile concrete de delimitare între simpla informare juridică și consultanța juridică propriu-zisă? apare prima dată în UNBR.